Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CINCI num. card. Număr situat în numărătoare între patru și șase și care se indică prin cifra 5 (sau V). ◊ (Adjectival) Are cinci ani. ◊ Compus: cinci-degete subst. = plantă erbacee târâtoare, cu frunzele formate din cinci foliole și cu flori galbene (Potentilla reptans). ◊ (Substantivat) Au plecat trei și s-au întors cinci. ◊ (În locul numeralului ordinal) Etajul cinci. ◊ (Intră în componența num. adverbial) De cinci ori. ◊ (Precedat de „câte”, intră în componența num. distributiv) Aduce câte cinci mere. ♦ (Substantivat) Semn grafic cu care se notează acest număr. – Lat. cinque (= quinque).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cínci num.1. Număr situat între patru și șase. – 2. (Arg.) Monedă de cinci centime. – 3. (S. m., Arg.) Onanist. – Mr., megl. ținț, istr. cinc. Lat. vulg. cinquĕ, în loc de quinquĕ (Pușcariu 363; Candrea-Dens., 343; REW 6964; DAR); cf. it. cinque, prov. cinc, fr. cinq, sp., port. cinco. Sensul 3 este abreviere de la expresia de argou cinci ori cinci. Der. cincar, s. m. (cal sau bou de cinci ani; carte de joc de cinci puncte), al cărui sens secundar reproduce ngr. πεντάρι; cincilea, num.; cincime, s. f. (a cincea parte); cincisprezece, num.; cinzeci, num.; cinzeacă, s. f. (unitate de măsură de 50 cl. cu care se vînd băuturile alcoolice), formată de la cin(ci)zeci, considerată ca pl.; încinci, vb. (a înmulți cu cinci, a crește de cinci ori).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cinci num.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cincĭ num. (lat. quinque, pop. cinque, vgr. pénte, eolic pémpe, got. fimf, germ. fünf, vsl. pentĭ; it. cinque, pv. cinc, fr. cinq, sp. pg. cinco). Număr egal cu suma degetelor de la o mînă, patru plus unu. Al cincilea: anu 5 (al ereĭ), regimentu 5, pagina 5. Cincĭ-coade, căldărușă, o plantă; cincĭ-degete, o plantă rozacee tîrîtoare ([potentilla reptans]. V. scrîntitoare); cincĭ-foĭ, o plantă umbeliferă care crește pin [!] pădurile umbroase și umede și care are proprietățĭ astringente ([sanicula europaea]. V. sănicĭoară).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CINCI1 m. 1) Număr constând din cinci unități. Adunați ~ cu ~. 2) Cifra 5 sau V. 3) Obiect marcat cu cifra dată. /<lat. cinque
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CINCI2 num. card. 1) Patru plus unu. ~ case. 2) (cu valoare de num. ord.) Al cincilea; a cincea. /<lat. cinque
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CINCI-CLOPOȚÉI s. v. căldărușă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CINCI-COÁDE s. v. căldărușă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CINCI-DÉGETE s. (BOT.; Potentilla reptans) (reg.) iarba-degetelor, ochiul-boului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CINCI-DÉGETE s. v. sclipeț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CINCI-FÓI s. v. sănișoară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CINCI-FOI-MÁRI s. v. sănișoară.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cinci-dégete (bot.) s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)