Dex cinteză

CÍNTEZĂ, cinteze, s. f. Mică pasăre cântătoare cu ciocul conic, scurt și tare, cu penajul cenușiu-albăstrui sau brun-roșcat, având pe aripă o dungă albă (Fringilla coelebs). [Acc. și: cintéză. – Var.: (reg.) cíntiță s. f.] – Et. nec.

CÍNTEZĂ s. (ORNIT.) 1. (Fringilla coelebs) (rar) scatiu, (reg.) ciz, finchiu, pinchiu, săghieș, (Transilv.) pasăre-domnească. 2. cinteză de iarbă (Fringilla montifringilla) = (reg.) sfinteță.

cínteză (cínteze), s. f. – Mică pasăre cîntătoare (Fringilla coelebs). – Var. cintez, cintiță, cintezoi, țintizoi. Creație expresivă, bazată pe rădăcina expresivă cint- care imită cîntecul păsărilor cîntătoare (Densusianu, Bausteine, 476; Hiecke 135; Pascu, I, 64; Drăganu, Dacor., III, 695; DAR); cf. lat. cincitare „a cînta mierla”, mr. cionă „cinteză”, megl. cifincă „cinteză”, bg. činka „cinteză”. Der., prin intermediul suf. -ză, cf. pupăză. Cinflor, s. m. (grangur, Oriolus galbula) pare deformație prin intermediul unei etimologii populare de la *cintior, cf. celălalt nume al său pișcă-n flori (DAR).

cínteză s. f., g.-d. art. cíntezei; pl. cínteze

cintéză și cintiță f., pl. e (răd. neștiută, ĭar sufixu ca și în coacăză și pupăză. Cp. cu alb. škĭităză, cufundar). O păsărică cîntătoare cu pene cafeniĭ și roșiĭ închise (fringilla caelebs). – Și cintezóĭ, cintizóĭ și jințitóĭ.

CÍNTEZĂ ~e f. Pasăre sedentară de talie mică, cu ciocul conic, scurt, și cu penajul cenușiu-verzui, cu o dungă albă de-a curmezișul aripilor. /Orig. nec.

CINTÉZĂ (‹ cintez) s. f. Pasăre cîntătoare, sedentară, din familia fringilidelor, răspîndită din pădurile de sălcii ale Deltei Dunării pînă în zona jneapănului, cu penajul cărămiziu-roșcat și cenușiu-albăstriu (Fringilla coelebs). ♦ C. de iarnă = pasăre migratoare, cîntătoare, de 16 cm, din familia fringilidelor, oaspete de iarnă în Carpați, cu penajul negru și cărămiziu-roșcat.