CIOBĂNÍE s. f. Ocupația ciobanului; situația de cioban; ciobănit. – Cioban + suf. -ie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIOBĂNÍE f. 1) Ocupație a ciobanului; oierit. 2) Stare de cioban. [Art. ciobănia; G.-D. ciobăniei; Sil. -ni-e] /cioban + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CIOBĂNÍE s. v. oierit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciobăníe s. f., art. ciobănía, g.-d. ciobăníi, art. ciobăníei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cĭobăníe f. Ocupațiunea de cĭoban, vĭața cĭobănească.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink