Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CIOCÂRLÍE, ciocârlii, s. f. 1. Pasăre cântătoare mică, cu penele pestrițe, care zboară vertical la mari înălțimi (Alauda arvensis). 2. (Art.) Numele unui celebru cântec popular care imită trilul ciocârliei (1). – Cf. ciocârlan.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIOCÂRLÍE s. (ORNIT.) 1. (Alauda arvensis) (reg.) tiutiuroi, (Transilv.) țârloi. 2. ciocârlie moțată (Alauda cristata) = (reg.) ciocoi, moșuț, păcurar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CIOCÂRLÍE s. (reg.) iapă, țenchi. (~ de legat pluta la mal.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CIOCÂRLÍE s. v. măsea.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciocârlíe, ciocârlíi, s.f. (reg.) 1. (la plută) nuia cu laț de frânghie la un cap, cu care plutașii opresc pluta, agățând-o de cârmă; iapă, tenchi. 2. cui gros de lemn folosit la plug. 3. butaș de viță de vie.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ciocârlíe s. f., art. ciocârlía, g.-d. art. ciocârlíei; pl. ciocârlíi, art. ciocârlíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CIOCÂRLÍE1 ~i f. Pasăre cântătoare de câmp, sedentară, de talie mică, cu penajul pestriț, al cărei zbor se caracterizează prin înălțări și coborâri precipitate. [Sil. cio-câr-li-e] /cioc + îrlă + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CIOCÂRLÍE2 f. mai ales art. 1) Cântec popular care imită trilurile păsării cu același nume. 2) Dans popular, executat după melodia acestui cântec. [Art. ciocârlia; G.-D. ciocârliei; Sil. -li-e] /cioc + îrlă + suf. ~ie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ȘOIMUL CIOCÂRLÍILOR s. v. erete.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cĭocîrlíe f. (imit. după cîntecu acesteĭ păsărĭ, după cum se vede și din ardelenescu țirloĭ și țirlug, cĭocîrlie, și din bg. čevrŭliga čuruliga, čučuliga, dan. skovlärken, sued. skoglarken, supt infl. luĭ cĭocîelan. V. ciricăĭ și șofrac. Cp. Bern. 1, 157 și 164). O pasăre călătoare înrudită cu cĭocîrlanu, dar fără moț (alauda arvensis). Nu se pune pe copacĭ și are obiceĭ să zboare sus și să cînte ținîndu-se pe loc în aer. (Este și varietatea alauda arbórea, maĭ mică, și melanocórypha [calandra, tatarica ș. a.], maĭ mare). Est. Un fel de horă și melodia eĭ (V. tril). Ramură de viță tăĭată cu o bucată din ramura maĭ mare și răsădită ca să se prindă. Țăruș care e legat de un pălimar (funie), ĭar acesta de plută și pe care un plutaș îl înfige în mal cînd vrea să oprească pluta din mers.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CIOCÂRLIE, Livius (n. 1935, Timișoara), critic literar român. Prof. univ. la Timișoara. Studii de poetică din perspectivă semiotică și textualistă („Negru și alb”, „Mari corespondențe”), romane („Un Burgtheater modern”, „Clopotul scufundat”).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CIOCÎRLIA 1. Com. în jud. Constanța; 2.918 loc. (1991). Stație de c. f. 2. Com. în jud. Ialomița; 820 loc. (1991).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CIOCÎRLÍE (‹ cioc) s. f. Nume dat la mai multe specii de păsări mici, zburătoare și cîntătoare foarte bune, din ordinul paseriforme, cu penaj pestriț și care zboară, aproape vertical, pînă la înălțimi foarte mari. În România se cunosc 8 specii, mai reprezentative fiind: c. cu degete scurte (Calandrella cinerea), pasăre migratoare, cu penaj cafeniu-roșcat-striat; c. de Bărăgan (Melanocorypha calandra), cea mai mare specie de c. din România, bună imitatoare a glasului altor specii; c. de cîmp (Alauda arvensis), la care masculul cîntă în zbor, la mare înălțime, deasupra cuibului.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)