Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
CIOCĂNÍT, ciocănituri, s. n. Faptul de a ciocăni; zgomot produs de lovituri repetate într-un corp tare; ciocănitură. – V. ciocăni.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIOCĂNÍT s. v. bătaie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciocănít s. n., pl. ciocăníturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CIOCĂNÍ, ciocănesc, vb. IV. 1. Intranz. A bate repetat (cu degetul sau cu un obiect) într-un corp tare; spec. a bate cu degetul (îndoit) în ușă, în fereastră (pentru a solicita intrarea, pentru a atrage atenția etc.). ♦ Tranz. A lovi ușor cu degetele în toracele sau în abdomenul unui pacient, pentru a cerceta starea unor organe interne. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) bate (ușor). 2. Intranz. A lucra ceva lovind cu ciocanul1; p. ext. a face, a lucra unele lucruri (mărunte). 3. Tranz. Fig. A bate la cap; a cicăli, a pisa. [Prez. ind. și: ciócăn] – Din ciocan1.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CIOCĂNÍ ~ésc 1. intranz. 1) A bate cu ciocanul (sau cu un alt obiect). 2) A produce un zgomot prin lovirea repetată (într-un obiect tare); a bocăni. ~ la ușă. 2. tranz. 1) med. A examina prin lovituri ușoare cu degetul (sau cu un instrument). 2) (persoane) A deranja întruna și insistent cu același lucru; a pisa; a plictisi; a necăji. 3) (mai ales copii) A bate ușor. /Din ciocan
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CIOCĂNÍT ~uri n. 1) v. A CIOCĂNI. 2) Zgomot caracteristic produs de o ființă sau de un obiect care ciocănește. /v. a ciocăni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CIOCĂNÍ vb. a bate, a bocăni, a pocăni, (înv. și reg.) a suna, (reg.) a bontăni, a toca, a tocăni. (~ cineva la ușă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CIOCĂNÍ vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, percuta, plictisi, sâcâi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciocăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciocănésc, imperf. 3 sg. ciocăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciocăneáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cĭocănésc v. tr. (d. cĭocan; rus. čekanitĭ, a cĭocăni). Lovesc cu cĭocanu saŭ cu cĭocu. Bocănesc, bat (de ex., la ușă). Fig. Sfătuĭesc mult timp: eŭ destul l-am cĭocănit, dar el nu m´a ascultat. Bat capu, plictisesc cu vorba.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)