CIOCNITÚRĂ, ciocnituri, s. f. 1. Ciocnire (1). 2. Crăpătură, fisură produsă într-un obiect (în urma lovirii lui cu altul). – Ciocni + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIOCNITÚRĂ s. 1. ciocneală, ciocnet. (Se aud ~ de pahare.) 2. v. ciobitură. 3. v. spărtură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciocnitúră s. f., g.-d. art. ciocnitúrii; pl. ciocnitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CIOCNITÚRĂ ~i f. 1) v. A CIOCNI. 2) Urmă rămasă pe un obiect fragil în rezultatul unei ciocniri. /a (se) ciocni + suf. ~tură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink