CIOCĂNITÚRĂ, ciocănituri, s. f. Ciocănit. – Ciocăni + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIOCĂNITÚRĂ s. v. bătaie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciocănitúră s. f., g.-d. art. ciocănitúrii; pl. ciocănitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink