CIOHODÁR, ciohodari, s. m. Slujbaș la curtea domnească din Țara Românească și Moldova având obligația să îngrijească de încălțămintea domnului sau îndeplinind funcția de lacheu al acestuia. – Din tc. çuhadar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ciohodár (ciohodári), s. m. – 1. În Turcia, servitor al Marelui Vizir sau al unui pașă. – 2. Camerier, slujbaș la curtea domnească avînd obligația să se îngrijească de îmbrăcăminte. – 3. Camerier, lacheu, servitor. Tc. çohadar (Șeineanu, II, 130). – Der. baș-ciohodar sau ciohodar-aga, s. m. (camerierul principal al sultanului); ciohădărit, s. n. (contribuție de un leu pe an pe care o plăteau toți pantofarii; era renta camerierului principal al Domnului).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ciohodár s. m., pl. ciohodári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cĭohodár m. (turc. čohadar, čokadar, d. čoha, čoka, postav, adică „acela care e îmbrăcat cu postavu stăpînuluĭ”). Vechĭ. Lacheŭ care îngrijea de încălțămintea domnuluĭ. Lacheŭ care-ĭ escorta pe înalțiĭ funcționarĭ la Turcĭ. Baș-cĭohodar, șefu lacheilor. – Și cih- și cĭŭh-.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CIOHODÁR ~i m. (în Moldova medievală) 1) Dregător la curtea domnească care avea în grijă încălțămintea domnului. 2) Slugă la turci care însoțea pe demnitari. [Sil. cio-ho-] /<turc. çuhadar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink