CIOMĂGÁR, ciomăgari, s. m. (Fam.) Ciomăgaș. – Ciomag + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIOMĂGÁR s. v. bătăuș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciomăgár s. m., pl. ciomăgári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CIOMĂGÁR ~i m. pop. Persoană înclinată spre bătaie (cu ciomagul). /ciomag + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink