Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
CIOPLÍ, cioplesc, vb. IV. 1. Tranz. A desprinde, prin lovituri aplicate cu un instrument ascuțit, așchii dintr-o bucată de lemn, de piatră etc., pentru a da materialului o formă oarecare; a ciocârti. ♦ Spec. A sculpta. 2. Tranz. Fig. A aduce îmbunătățiri (stilistice, de exprimare etc.) unei lucrări (literare, științifice etc.); a cizela. 3. Refl. Fig. (Despre oameni) A căpăta deprinderi civilizate, a deveni politicos; a se cultiva, a se cizela. – Din bg. čoplja, scr. čopljiti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIOPLÍ vb. 1. a struji, (Mold., Bucov. și Ban.) a cio-cârti. (~ lemnul cu cuțitul, cu barda.) 2. v. sculpta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CIOPLÍ vb. v. civiliza, cizela, cultiva, rafina, stila, stiliza.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cioplí (cioplésc, cioplít), vb.1. A tăia, a ciocîrti. – 2. A coji, a decoji. – 3. A cizela, a sculpta. – 4. A educa, a șlefui. – 5. (Refl.) A se rafina, a se cizela. – Mr. ciuplescu. Sl. čepiti -pljǫ, -piši „a sparge; a rupe” (Cihac, II, 55; Densusianu, HLr., 365; DAR); cf. sb. čòpliti „a sparge”, bg. čoplijă „a răzui”, mag. csaplálni „a tăia”. Din mag. par a deriva cioplaș, s. n. (semn care se face pe copaci, fr. martelage); ceaplău, s. n. (șfichi, pleasnă de bici); cf. Lacea, Dacor., II, 900; cioplău, s. n. (Trans., Banat, furcă), cf. Drăganu, Dacor., III, 712. Der. ciopleală, s. f.(acțiunea de a tăia, a coji, a sculpta, a educa); cioplitor, s. m. (tăietor, tîmplar; pietrar, sculptor); cioplitor, s. n. (daltă); cioplitoare, s. f. (teslă; rindea lungă; cuțit); cioplaș, s. m. (pietrar); ciopleică, s. f. (daltă); cioplitură, s. f. (piatră sau lemn dăltuite; sculptură); necioplit, adj. (incult).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cioplí vb. (sil. -pli), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cioplésc, imperf. 3 sg. ciopleá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciopleáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A CIOPLÍ ~ésc tranz. 1) (lemne, pietre etc.) A tăia desprinzând așchii sau bucăți (pentru a da o anumită formă); a ciocârti. 2) fig. (texte) A îmbunătăți prin redactare minuțioasă; a cizela; a șlefui. 3) A face să se cioplească. /<bulg. țoplja, țopljiti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE CIOPLÍ mă ~ésc intranz. (despre persoane) A-și forma deprinderi de comportare politicoasă; a deveni manierat; a se șlefui; a se cizela; a se civiliza. /<bulg. țoplja, țopljiti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
cĭoplésc v. tr. (bg. čoplĭy, zgîriĭ, scurm. V. cĭocnesc). Supțiez [!] un lemn cu toporu, cu cuțitu, cu cuțitoaĭa (nu cu rîndeaŭa, nicĭ cu feresteu [!]). Sculptez. Fig. Civilizez.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)