Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
ciopóc, ciopócuri, s.n. (reg.; mai ales la pl.) uneltele de tot felul ale plugarului; sculele țăranului.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ciopóc (-oáre), s. n. – Unealtă, instrument. Rut. čopok (DAR). În Trans. de Nord; se folosește mai ales la pl. – Der. ciopocări, vb. (a-și petrece timpul lucrînd, a pune mîna să facă multe).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink