ciorbalấc, ciorbalấcuri, s.n. (înv.) lingură mare de scos ciorbă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
cĭorbalî́c n., pl. e (turc. čorbalyk, de cĭorbă, de unde și sîrb. čorbalok, castron de cĭorbă). Munt. Rar. Mold. Polonic, linguroĭ, chepcea, cáuc, lingura cu care se scoate cĭorba din oală saŭ din castron. Zemurcă, zeamă lungă. – În nord -lic și -lîc, polonic.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink