CIRENÁIC, -Ă, cirenaici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Școala cirenaică = curent filozofic din Grecia antică ce susținea că scopul esențial al vieții ar fi cultivarea rațională a plăcerilor. 2. S. m. Adept al școlii cirenaice. [Pr.: -na-ic] – Din fr. cyrénaïque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIRENÁIC, -Ă adj. Școală cirenaică = școală filozofică întemeiată de Aristip la Cirene, ai cărei adepți proclamau ca scop al vieții obținerea unui maximum de plăceri. // s.m. Adept al acestei școli. [Pron. -na-ic. / < fr. cyrénaïque < Cyrene – colonie grecească din Africa de nord].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CIRENÁIC, -Ă I. adj. școală ~ă = școală filozofică întemeiată de Aristip din Cirene, care proclama ca scop al vieții obținerea unui maximum de plăceri. II. s. m. pl. adepți ai școlii cirenaice. (< fr. cyrénaïque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
cirenáic s. m. (sil. -na-ic), pl. cirenáici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CIRENÁICII (‹ fr., lat.) s. m. pl. Adepții școlii filozofice socratice din Grecia antică (școala Cirenaică); întemeiată de Aristip din Cirene în sec. 4 î. Hr., care preconiza, în planul etic, cultivarea rațională a plăcerilor (hedonismul) drept scop al vieții.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink