Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click.
CIRÍP interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetele caracteristice ale păsărelelor. ◊ (De-a) cirip-cirip = joc de copii la care jucătorii se apucă unii pe alții de dosul palmei, ciupindu-se de piele și repetând „cirip-cirip”. – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIRÍP interj. (se folosește, de obicei repetat, pentru a imita sunetele scoase de unele păsări). /Onomat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ciríp s.n. (reg.) țiglă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ciríp interj. – Imită piuitul păsărilor. – Var. ciric. Creație expresivă, care coincide cu sl. čirikati (Berneker 157), mag. csiripelni, „a piui,” țig. čirikló „pasăre”, germ. zirpen „a cînta greierii” (Cihac, II, 491), gr. τερεπίζω, romanicul tsirip (REW 9625), cf. Spitzer, Dacor., III, 648 și DAR. Der. cirip-cirip, interj. (nume de joc de copii); cirică, s. f. (același joc); cirica, vb. (a juca acest joc); ciricăi, vb. (a piui, a ciripi), pe care Miklosich, Cons., 53, îl derivă din țig. čiriklo „pasăre”, cf. Graur 139; ciripi, vb. (a piui; a bîigui), pe care Cihac, II, 491, îl deriva din mag. și Pascu, Etimologii, 21 (și Lat., 266), de la un lat. tinniulare, care nu pare posibil; ciripeală, s. f. (piuit, cîntec de păsări); ciripit, s. n. (piuit); ciripiu, adj. (cîntător, gureș); ciripitor, adj. (cîntător); ciurlica, vb. (a piui). Din țig. čirikli, f. de la čirikló „pasăre”, derivă ciricliu, s. m. (poreclă a țiganilor), cf. Graur 139.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cirip/cirip-ciríp interj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)