Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: ciripi (verb tranzitiv) , ciripit (adjectiv)   
CIRIPÍT s. n. Faptul de a ciripi; sunete caracteristice pe care le scot unele păsărele. – V. ciripi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIRIPÍT s. glas, piruit, (reg.) piruială, piruitură, (prin Olt.) știorlâcăială. (~ de păsărele.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciripít s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ciripít n., pl. urĭ. Acțiunea de a ciripi mereŭ: ciripitu păsărelelor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CIRIPÍ, ciripesc, vb. IV. Intranz. (Despre unele păsărele; la pers. 3) A scoate sunete caracteristice. ♦ Fig. (Despre femei) A vorbi cu voce subțire și melodioasă. ♦ Tranz. (Arg.) A vorbi, a spune ceva; a face destăinuiri, a divulga ceva. – Din cirip.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CIRIPÍ ~ésc intranz. 1) (despre păsări) A scoate sunete ascuțite și zgomotoase, caracteristice speciei; a face „cip-cirip”. 2) fig. fam. (despre femei sau copii) A vorbi cu glas subțire și melodios. /Din cirip
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CIRIPÍT ~uri n. 1) v. A CIRIPI. 2) Sunet caracteristic produs de o pasăre care ciripește. /v. a ciripi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CIRIPÍ vb. a pirui, (prin Olt.) a știorlâcăi. (Pasă-rea ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciripí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciripésc, imperf. 3 sg. ciripeá; conj. prez. 3 sg. și pl. ciripeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ciripésc v. intr. (d. cirip-cirip, strigată păsărelelor, rudă cu ung. csiripelni, cirpelni, germ. zirpen ș. a. V. ciricăĭ). Se zice despre strigătu și cîntecu păsărelelor.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)