CÍRUS s. m. Tip de nori rarefiați și izolați, de culoare albă strălucitoare, alcătuiți din cristale de gheață, situați la circa 10000 de metri altitudine. – Din fr. cirrus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CÍRUS m. Nori de culoare albă formați la mare altitudine din cristale de gheață. /<fr. cirrus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CÍRUS s.m. (Met.) Tip de nori de culoare albă strălucitoare, formați din particule de gheață, care plutesc izolați la mare înălțime. [Pl. -uși. / < fr., lat. cirrus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CÍRUS s. m. formație de nori de culoare albă strălucitoare, formați din particule de gheață, care plutesc izolați la mare înălțime. (< fr. cirrus, lat. cirrus, fir)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
círus s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CIRRUS (‹ fr.{i}; {s} lat. cirrus „șuviță”) subst. Formație de nori izolați cu aspect de bancuri sau benzi subțiri, situați la limita superioară a troposferei (c. 10.000 m alt.) și alcătuiți numai din cristale de gheață, avînd de cele mai multe ori culoare albă strălucitoare.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink
CIRUS II CEL MARE, rege persan (559-530 î. Hr.), din dinastia Ahemenizilor. Fondatorul Imp. Persan; a cucerit Media (550 î. Hr.), Lidia (547 î. Hr.) și Babilonul (539 î. Hr.).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink