CIȘMEÁ, cișmele, s. f. Instalație (exterioară) prevăzută cu o pompă sau cu un robinet, prin care este adusă pe conductă apa necesară gospodăriei. ◊ Expr. A curge ca dintr-o cișmea = a curge mult și continuu. – Din tc. çeșme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIȘMEÁ s. apă, (înv.) hazna. (~ua este instalată în curte.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CIȘMEÁ s. v. apă, fântână, izvor, puț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cișmeá (cișméle), s. f. – Fîntînă (se spune numai despre fîntînile construite artificial). – Megl. ceșmă. Tc. çeșme (Cihac, II, 560; Roesler 609; Șeineanu, II, 135; Lokotsch 402; Ronzevalle 76); cf. ngr. τζεσμές, bg. češma, sb. česma.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cișmeá s. f., art. cișmeáua, g.-d. art. cișmélei; pl. cișméle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cișmeá f., pl. ele (turc. ceșme, pers. cešme, d. cešm, ochĭ; ngr. tsesmés). Șipot, fîntînă curgătoare făcută de oamenĭ. – Mold. și ceșmea și ciușmea.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CIȘMEÁ ~éle f. 1) Izvor amenajat pentru a bea apă. 2) Instalație prevăzută cu o pompă sau cu un robinet, prin care se ridică apa ce vine dintr-o conductă sau dintr-un izvor natural. În curte este instalată o ~. [Art. cișmeaua; G.-D. cișmelei; Sil. ciș-mea] /<turc. çeșme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink