Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CITADÉLĂ, citadele, s. f. (Adesea fig.) 1. Mică fortăreață situată în incinta unei cetăți, a unui oraș, care servea ca rezistență și ca ultim refugiu al celor asediați. ♦ P. gener. Oraș (întărit). 2. Fortăreață, castel, cetate ridicată în afara zidurilor unui oraș, care servea ca post avansat pentru apărarea acestuia. – Din fr. citadelle, it. cittadella.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CITADÉLĂ s.f. 1. Fortăreață medievală care domina un oraș. 2. (Fig.) Bastion, focar, centru. [< it. citadella – cetățuie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CITADÉLĂ s. f. 1. fortăreață medievală care domina un oraș. ◊ oraș (întărit). 2. cetate, castel construit în afara zidurilor unui oraș, în scop de apărare. 3. (fig.) bastion, focar, centru (al unei mișcări). 4. compartiment pe navele mari de luptă, limitat de pereți etanși la gaze și radiații. (< fr. citadelle, it. cittadella)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CITADÉLĂ s. v. cetățuie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CITADÉLĂ s. v. centru, oraș.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
citadélă s. f., g.-d. art. citadélei; pl. citadéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
citadélă f., pl. e (fr. citadelle, d. it. cittadella, dim. d. cittade, oraș, maĭ ales întărit, cetate). Barb. Cetățuĭe.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CITADÉLĂ ~e f. 1) înv. Fortăreață în interiorul unui oraș, care servea ca loc de refugiu sau ca rezistență pentru cei atacați. 2) Cetate de apărare situată în preajma unui oraș. 3) fig. Sprijin de nădejde. ~a culturii. [G.-D. citadelei] /<fr. citadelle, it. citadella
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)