CITÁNIE, citanii, s. f. (Înv. și pop.) Citit, lectură (din cărțile bisericești înaintea credincioșilor). – Din sl. čitenije, četanije.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CITÁNIE s. v. citire, citit, lectură, parcur-gere, studiu.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
citánie s. f. (sil. -ni-e), art. citánia (sil. -ni-a), g.-d. art. citániei; pl. citánii, art. citániile (sil. -ni-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
citánie f. (vsl. čitaniĭe, čiteniĭe, d. čitati, a citi. V. procitanie). Citire de rugăcĭunĭ. Fig. Iron. Lectură lungă și plicticoasă. – Vechĭ și ceténie.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CITÁNIE ~i f. 1) înv. Citire a cărților bisericești în fața credincioșilor. 2) Citire monotonă. /<sl. țitenije, țetanije
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink