CITAREÁ s. f. (Înv.) Stofă fină cu dungi, din care se făceau anteriele. [Var.: citaríe s. f.] – Din tc. çitāre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
citareá s. f., art. citareáua, g.-d. art. citarélei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
citareá f., pl. ele (turc. čitaré, -rí și četáré, -ri. Vechĭ. Un fel de alagea din care se făceaŭ anterie. – Și citarie, f.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CITÁRE, citări, s. f. 1. Acțiunea de a cita și rezultatul ei. ◊ Semnele citării = ghilimele. 2. Citație. (1). – V. cita.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CITÁRE s.f. Acțiunea de a cita și rezultatul ei. ◊ Semnele citării = ghilimele. [Pl. -tări. / < cita].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CITÁRE s. 1. v. semnalare. 2. v. reproducere. 3. (JUR.) chemare, citație, invitare, invitație. (~ cuiva în fața instanței.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
citáre s. f., g.-d. art. citării; pl. citări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink