CITOCHIMÍE s. f. Studiul constituției chimice a celulelor și al proceselor biochimice din ele. – Din fr. cytochimie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CITOCHIMÍE f. Ramură a biochimiei care se ocupă cu studiul reacțiilor chimice din interiorul celulei. [Art. citochimia; G.-D. citochimiei; Sil. mi-e] /<fr. cytochimie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CITOCHIMÍE s.f. Studiul constituției chimice a celulelor și al proceselor biochimice care au loc în acestea. [< fr. cytochimie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CITOCHIMÍE s. f. parte a citologiei care studiază constituția chimică a elementelor celulare. (< fr. cytochimie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
citochimíe s. f. → chimie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CITOCHIMÍE ({s} cito- + chimie) s. f. Ramură a citologiei care studiază morfologia și fiziologia celulară, chimismul celular (distribuția, cantitatea, circuitul metaboliților) cu ajutorul metodelor chimice de investigație. În prezent există subramuri ale c.: imunochimia, c. electronomicroscopică ș.a.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink