CITOCINÉZĂ, citocineze, s. f. (Biol.) Diviziune a unei celule care urmează după diviziunea nucleului. – Din fr. cytokinèse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CITOCINÉZĂ s.f. Totalitatea schimbărilor care au loc în plasmă în timpul diviziunii celulare. [Var. citochineză s.f. / cf. gr. kytos – celulă, kinesis – mișcare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
citocinéză s. f., g.-d. art. citocinézei; pl. citocinéze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CITOCINÉZĂ ~e f. biol. Proces de separare a celor două celule provenite dintr-o celulă-mamă, după diviziunea nucleului. /<fr. cytokinese
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CITOCHINÉZĂ (CITOCINÉZĂ) (‹ fr.; {s} cito + gr. kinesis „mișcare”) s. f. (BIOL.) Proces de separare a celor două celule provenite dintr-o celulă-mamă după diviziunea nucleului.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink