Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
ciúblă, ciúble, s.f. (reg.) vas de pământ spart la gură; zebeleș.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ciúblă (-le), s. f. – (Trans.) Cană. Mag. csobolyó (DAR); după Lacea, Dacor., IV, 779, din germ. Kübel, dar fonetismul se opune acestei explicații.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cĭúblă f., pl. e (var. din cîblă). Mold. sud. Un vas compus din doage, cu o capacitate de 10 litri și întrebuințat la măsurat lucrurĭ uscate. Cantitate egală cu cuprinsu uneĭ cĭuble.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink