Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii:   
CIUBUCÁR, (1) ciubucare, s. n., (2) ciubucari, s. m. 1. S. n. (Pop.) Unealtă de zidărie cu care se fac ciubucele (2). 2. S. m. Fig. (Fam.) Persoană care umblă după ciubucuri (3). – Ciubuc + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIUBUCÁR s. v. șperțar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CIUBUCÁR s. v. ciubuc.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciubucár (persoană) s. m., pl. ciubucári
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ciubucár (unealtă) s. n., pl. ciubucáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cĭubucár n., pl. e. Instrument de făcut cĭubuce pe zidurĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CIUBUCÁR1 ~e n. 1) Rindea de formă specială folosită pentru confecționarea ciubucelor. 2) Unealtă de zidărie cu care se trag ciubuce pe pereți. /cubuc + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CIUBUCÁR2 ~i m. pop. Persoană care caută ciubucuri; șperțar. /cubuc + suf. ~ar
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)