CIÚCIUR, ciuciure, s. n. (Rar) Uluc, jgheab pe care curge apa la un izvor, la o fântână. – Probabil formație onomatopeică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIÚCIUR s. v. ciuroi, șipot.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciúciur (izvor cu jgheab) s. n., pl. ciúciure
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cĭucĭúr n., pl. urĭ și e (bg. čučur, izvor, canelă, čučurkam, curg încet, mă scurg, čurkam, curg țîrîit, č*******m, țîrîĭ, ciripesc; ung. csücs, cĭucĭur; toate imit., ca și rom. cĭuruĭ, țîrîĭ ș. a. Bern 1, 131). Botu unuĭ ibric, uneĭ cănĭ. Canal de lemn pin [!] care se scurge apa curgînd pin aer. – În Olt. țuțur.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink