CIUÍN, ciuini, s. m. Plantă erbacee cu flori albe sau roz, a cărei rădăcină se întrebuințează în industria textilă, farmaceutică și alimentară: odagaci, săpunel, săpunăriță (Saponaria officinalis). – Din tc. çöven.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIUÍN s. (BOT.; Saponaria officinalis) odagaci, săpunariță, (reg.) berbecei (pl.), grozdică, juni (pl.), mielușei (pl.), săpuior, săpun, săpunar, săpunaș, săpunel, săpunioară, săpuniță, spu-mariță, văcărică, văcăriță, buruiană-albă, floa-rea-călugărului, floarea-studentului, flori-albe (pl.), flori-bătăi (pl.), flori-de-sopon (pl.), flori-de-tă-ietură (pl.), iarbă-de-săpun, iarbă-de-soponit, mărarul-calului, rupturi-de-mal (pl.), spuma-ca-lului, (înv.) săpunare, săpunărică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciuín s. m. – Plantă, săpunariță. – Var. ciuien. Tc. çüyen (Șeineanu, II, 138). DAR dă cuvîntul ca înv., dar încă circulă în Munt.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ciuín s. m., pl. ciuíni
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CIUÍN ~i m. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, e****ă, cu flori albe și frunze alungite, a cărei rădăcină are diferite întrebuințări (în industria textilă, în farmaceutică etc.); săpunariță; colăgaci. [Sil. ciu-in] /<turc. çöven
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
cĭuĭén (Munt.) și cĭuín (Mold.) m. (turc. čilĭen, čoghan). Săpunariță. – Și șoĭan ?
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CIUÍN (‹ tc.) s. m. Plantă medicinală perenă din familia cariofilaceelor, înaltă de 30-70 cm, cu frunze opuse, alungit-eliptice și flori albe sau roz; are un conținut bogat de saponină; odogaci (2) (Saponaria officinalis). Rădăcina se folosește la fabricarea săpunurilor și pentru spălarea stofelor și mătăsurilor.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink