Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CIUMĂREÁ, ciumărele, s. f. Plantă erbacee medicinală cu frunze alterne și cu flori liliachii grupate în ciorchini (Galega officinalis). – Cf. ciumă.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIUMĂREÁ s. (BOT.; Galega officinalis) (reg.) scrântitoare, iarba-ciumei.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciumăreá s. f., art. ciumăreáua, g.-d. art. ciumărélei; pl. ciumăréle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cĭumăreá f., pl. ele (cp. cu ung. [d. rom.] csomor și csomorika, niște plante). Scrîntitoare.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CIUMĂREÁ ~éle f. Plantă erbacee medicinală, cu tulpina ramificată, cu frunze alterne și cu flori violete, grupate în racem, și cu fructe păstăi. /cf. ciumă
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ciumărí (-résc, -ít), vb. refl. 1. A se înăcri, a deveni acru. – 2. A se supăra. – Var. ciumărî, ciumăra. Sl. čemerĭ „otravă” (DAR). Puțin probabilă explicația lui Philippide, Bausteine, 51, pe baza gr. χυμοῦ ῥοή. – Der. ciumărit (var. ciumărat, ciumăros), adj. (astringent); ciumărică (var. ciumurică), s. f. (cimbru, Satureja hortensis), din bg. čemerika, cf. mag. csomorika (Conev 46; DAR). Din aceeași rădăcină sl. provine, prin intermediul mag. csömöröl, vb. ciumurlui (a provoca indigestie, a se întoarce stomacul pe dos, a tulbura), cf. Drăganu, Dacor., I, 317; DAR; Gáldi, Dict., 117, cu var. cermălui.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
CIUMĂREÁ (cf. ciumă) s. f. Plantă erbacee perenă, medicinală, din familia leguminoaselor, înaltă pînă la 100 cm, cu frunze alterne, imparipenat compuse și flori liliachii dispuse în raceme (Galega officinalis). Folosită în tratamentul diabetului și pentru stimularea lactației.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink