ciurícă s.f. sg. (reg., înv.) 1. sărbătoarea Sf. martir Chiric pe 15 iulie. 2. bătaie.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ciurícă s. f. – 1. Sărbătoarea sfîntului Chiriac, 27 iulie. – 2. Bătaie, pedeapsă. Lat. pop. *Kiuricus, din gr. ϰυρι(α)ϰός (Philippide, Bausteine, 51; Jokl, IF, XLIV, 44; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 193; DAR); cf. alb. Sen Kjurk, it. de sud Chirico. Pentru sensul 2, cf. arhanghel, Nicolae.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cĭurícă m., gen. al luĭ (bg. čurika, după numele sfîntuluĭ Chiric, ca rus. čurila [Plenkovicĭ] d. gr. Kýrillos. V. Circovĭ). Vest. Circoviĭ de vară (15 Ĭulie), o sărbătoare populară. A-țĭ fi frică de pedeapsă. – În est Chirică, un sfînt care „ține d****ĭ de păr”.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink