Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
CIUȘ interj. Strigăt cu care cineva îndeamnă măgarul la drum sau cu care îl oprește din mers. – Onomatopee.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CIUȘ interj. (se folosește pentru a îndemna măgarii să meargă sau să se oprească). /Onomat.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CIUȘ s. v. ciuf.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ciuș, -ă, adj. (reg.) miop, cu vederea slabă.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ciuș interj. – Se folosește pentru a îndemna măgarii. Origine probabil expresivă; coincide cu bg. și ngr. (DAR). Cf. ciuș, s. n. (înv., Munt., spate, spinare), din bg. na čuš. – Der. ciuști (var. țuști), interj. (exprimă o mișcare rapidă, ca săritura unui iepure, zgomotul unei palme etc.), cf. bîști; ciuști, vb. (a țîșni, a sări brusc un iepure); ciușdi (var. ciujdi), vb. (a se ghemui; a ciuli urechile; a tăia crengile; a fura), ale cărui prime două sensuri îl imită pe a ciuli, iar ultimul pe a ciupi (DAR consideră sensul de la a fura drept primar și derivă cuvîntul de la bg. čužd „ciudat”).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ciuș interj.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cĭuș-cĭúș, interj. de chemat măgariĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink