Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
CLĂNȚĂÍ, clănțăiesc, vb. IV. Intranz. A clănțăni. [Prez. ind. și: clắnțăi] – Clanț + suf. -ăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
clănțăí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clănțăiésc, imperf. 3 sg. clănțăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. clănțăiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CLĂNȚĂU, clănțăi, s. m. Om care vorbește mult (și adesea pe ton impulsiv, agresiv). ♦ (Peior.) Avocat. – Clanță + suf. -ău.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLĂNȚĂU ~i m. Persoană vorbăreață și agresivă. /clanț + suf. ~ău
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CLĂNȚĂU s., adj. v. flecar.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
clănțău s. m., art. clănțăul; pl. clănțăi, art. clănțăii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
clănțắŭ m. (d. clănțănesc). Iron. Avocat prost.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)