Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: clăpăug (adjectiv) , clăpăugi (verb)   
CLĂPĂUGÍ, clăpăugesc, vb. IV. Refl. (Despre urechile oamenilor și ale animalelor) A atârna în jos (din cauza mărimii lor); a se pleoști. [Pr.: - pă-u-]. – Din clăpăug.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLĂPĂUGÍ vb. v. blegi, pleoști.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
clăpăugí vb. (sil. -pă-u-), ind. prez. 3 sg. clăpăugéște, imperf. 3 sg. clăpăugeá; conj. prez. 3 sg. și pl. clăpăugeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CLĂPĂÚG, -Ă, clăpăugi, -ge, adj. 1. (Despre urechile oamenilor și ale animalelor) Mare și atârnând în jos; pleoștit; (despre oameni și animale) care are asemenea urechi. 2. Fig. (Despre oameni) Prostănac; bleg. – Din ucr. klapo-uchyj.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A SE CLĂPĂUGÍ se ~éște intranz. (despre urechi) A se lăsa în jos (din cauza mărimilor lor); a se pleoști. [Sil. -pă-u-] /Din clăpăug
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CLĂPĂÚG ~gă (~gi, ~ge) 1) (despre animale) Care are urechi mari și lăsate în jos; urecheat. 2) (despre urechi) Care sunt mari și atârnă în jos. 3) fig. (despre oameni) Care vădește lipsă de inteligență și de caracter; prostănac. [Sil. -pă-ug] /<ucr. klapo-uchy
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CLĂPĂÚG adj. atârnat, bleg, blegit, lăsat, pleoștit, (pop.) blegoșat, (prin Olt.) bleonc, (Mold. și Transilv.) dăbălăzat, (prin Transilv.) plecozat, (fam.) bleojdit. (Cu urechile ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
clăpăúg (clăpăúgă), adj. – Care are urechile mari și căzute. Pol., rut. klapauchy, din germ. klappohrig (Cihac, II, 60; Loewe 24).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
clăpăúg adj. m., pl. clăpăúgi; f. sg. clăpăúgă, pl. clăpăúge
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
căplăúg (nord) și clăpăúg (sud), adj. (rus. kaploúhiĭ, [úho, ureche]; rut. klapoúhiĭ, bg. klepouh, sîrb. klapouh, klempav, klompav. V. clămpănesc). Cu urechile blegĭ (plecate în jos): porc, cîne [!], Jidan clăpăug. Bleg, care cade în jos: urechĭ clăpăuge (Sadov. VR. 1911,1,15, și Cr.). V. flenc.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
clăpăúg, V. căplăug.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)