CLADOCÉR, cladoceri, s. m. (La pl.) Ordin de crustacee foarte mici adaptate la înot; (si la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. cladocères.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cladocér s. n., pl. cladocére
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CLADOCÉR ~e n. 1) la pl. Subordin de crustacee inferioare care populează apele dulci și servesc drept hrană pentru puietul de pește. 2) Animal din acest subordin. /<fr. cladoceres
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CLADOCÉRE s. n. pl. subordin de crustacee acvatice mici, care intră în compunerea planctonului de apă dulce, cu antenele mari și înfurcate, ca mijloc de locomoție. (< fr. cladocères)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CLADOCÉR (‹ fr. {i}; {s} gr. klados „ramură” + keras „corn”) s. n. (la pl.) Ordin de crustacee foarte mici, cu corpul cuprins într-o carapace și cu antene ramificate, adaptate la înot; (și la sg.) animal din acest ordin (ex. dafnia). Sin. filopod.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink