Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: clampa (verb tranzitiv) , clampă (substantiv feminin)   
CLAMPÁ vb. tr. (med.) a obtura un vas, un canal, cu ajutorul penselor. (<fr. clamper)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
clampá vb., ind. prez. 1 sg. clampéz, 3 sg. și pl. clampeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CLÁMPĂ, clampe, s. f. (Reg.) Clanță. ♦ Limbă de metal care se reazămă pe clempuș pentru a închide ușa. [Var.: cleámpă s. f.] – Din clămpăni (derivat regresiv).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLÁMPĂ ~e f. Mâner care, prin apăsare, face să acționeze mecanismul de închidere/deschidere a ușii; clanță. ◊ A fi (beat) ~ a fi într-o stare înaintată de ebrietate. /v. a clămpăni
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CLÁMPĂ s. v. clanță, ivăr, încuietoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
clámpă, clámpe, s.f. (reg.) 1. clanță, ivăr. 2. cal înalt și slab, grebănos.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
clámpă s. f., g.-d. art. clámpei; pl. clámpe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
clámpă f., pl. e (ceh. klampa, pol. rut. klampa, clamp, rudă cu germ. klamm, din klamp, sued. klampi, fr. clamp, cam cu a. î. V. clămpănesc și clanță). Mold. Încuĭetoare (maĭ ales) de lemn. (Cea de fer [!] se numește clanță). – Și cleampă, pl. clempe. V. cîrloanță.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)