CLÁNCĂT, clancăte, s. n. (Rar) Clăncăit. – Din clanc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
cláncăt s. n., pl. cláncăte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CLÁNCĂT ~e n. Zgomot provocat de lovirea a două obiecte. /clanc + suf. ~ăt
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink