CLARINÉT, clarinete, s. n. Instrument muzical de suflat, făcut din lemn, în formă de tub lărgit la un capăt și prevăzut cu găuri laterale care se pot închide și deschide cu ajutorul unor clape. [Var.: (reg.) clanarét s. n., clarinétă s. f.] – Din fr. clarinette, germ. Klarinette.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLARINÉT s.n. Instrument muzical de suflat, compus dintr-un tub de lemn, cu muștiuc și ancie simplă și cu clape. [Var. clarinetă s.f. / < fr. clarinette, it. clarinetto].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CLARINÉT s. n. instrument muzical de suflat din lemn, cu muștiuc și ancie simplă, cu clape. (< fr. clarinette, germ. Klarinette)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
clarinét (clarinéte), s. n. – Instrument muzical de suflat. – Var. clarinetă. Mr. clărnetă. Fr. clarinette. – Der. clarinetist, s. m., din fr.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
clarinét s. n., pl. clarinéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
clarinét n., pl. e (it. clarinetto) și clarinetă f., pl.e (fr. clarinette). Muz. Flaut cu bîzîitoare (ance). – Munt. Vulg. clanaret, pl. e. V. f***t.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CLARINÉT ~e n. Instrument muzical de suflat, de forma unui tub lărgit la un capăt, având găuri laterale cu clape, muștiuc și ancie. /<fr. clarinette, germ. Klarinette
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink