Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: clasa (verb tranzitiv) , clasare (substantiv feminin)   
CLASÁRE, clasări, s. f. Acțiunea de a (se) clasa.V. clasa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLASÁRE s.f. Acțiunea de a clasa și rezultatul ei. ♦ (Jur.) Încetare a cercetărilor într-o anumită chestiune și închidere a dosarului respectiv. [< clasa].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CLASÁRE s. 1. v. aranjare. 2. clasificare, plasare, situare. (~ lui pe primul loc în concurs.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
clasáre s. f., g.-d. art. clasării; pl. clasări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CLASÁ, clasez, vb. I. Tranz. 1. A aranja, a împărți, a rândui ceva (după caractere distinctive) pe clase sau categorii. ♦ A face o triere; a tria. ♦ Refl. A obține un anumit loc în clasamentul unei clase, la un concurs etc. 2. A înceta un proces penal când se constată că există o cauză legală care împiedică pornirea sau continuarea lui. ♦ A scoate din uz (cu forme legale) un material care nu mai poate fi folosit din cauza degradării, a învechirii. – Din fr. classer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CLASÁ ~éz tranz. 1) (mărfuri, produse, obiecte etc.) A repartiza în clase sau în categorii; a categorisi; a tria. 2) (obiecte) A așeza într-o anumită ordine; a aranja; a ordona; a orândui; a dispune; a așeza. 3) (procese penale) A considera ca fiind încheiat din lipsă de dovezi. 4) (materiale) A scoate din uz ca urmare a degradării sau a învechirii. 5) fig. (persoane) A aprecia într-o formă definitivă (incluzând într-o clasă); a categorisi; a cataloga. /<fr. classer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE CLASÁ mă ~éz intranz. A obține un anumit loc într-un clasament. /<fr. classer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CLASÁ vb. I. tr. 1. A aranja, a ordona, a rândui (pe clase, pe categorii etc.); a grupa, a ordona ceva într-o ordine oarecare. ♦ A categorisi pe cineva, devenit inapt pentru muncă, potrivit gradului de invaliditate. ♦ refl. A obține un anumit loc într-un clasament, la o întrecere etc. 2. (Jur.) A înceta cercetările într-o anumită pricină, într-un anumit caz etc. din lipsa unor elemente sigure care să îndreptățească continuarea investigațiilor. [< fr. classer, cf. it. classare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CLASÁ vb. I. tr. 1. a aranja, a ordona (pe clase, pe categorii); a grupa într-o ordine oarecare. ◊ a categorisi pe cineva, devenit inapt pentru muncă, potrivit gradului de invaliditate. 2. (jur.) a înceta cercetările într-o anumită pricină, într-un anumit caz etc. din lipsa unor elemente sigure, care să îndreptățească continuarea investigațiilor. II. refl. a obține un anumit loc într-un clasament. (< fr. classer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CLASÁ vb. 1. v. aranja. 2. a se clasifica, a se plasa, a se situa. (S-a ~ al șaptelea la concurs.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
clasá vb., ind. prez. 1 sg. claséz, 3 sg. și pl. claseáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
claséz v. tr. (fr. classer). Așez în clase, pe clase: a clasa hîrtiĭ, plante. Jur. A clasa o afacere, un proces, a-l pune la dosar, a socoti că nu maĭ trebuĭe să fie judecat.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)