Dex clasificare

CLASIFICÁRE, clasificări, s. f. Acțiunea de a (se) clasifica și rezultatul ei; distribuire, repartizare, sistematică pe clase sau într-o anumită ordine; clasificație. – V. clasifica.

CLASIFICÁRE s.f. Acțiunea de a clasifica și rezultatul ei; repartizarea sistematică pe clase sau într-o anumită ordine; clasificație. [< clasifica].

CLASIFICÁRE s. 1. v. aranjare. 2. v. clasare. 3. ie-rarhizare. (~ elevilor în ordinea mediilor.) 4. cla-sificație. (Criterii de ~.)

clasificáre s. f., g.-d. art. clasificării; pl. clasificări

CLASIFICÁ, clasífic, vb. I. Tranz. A împărți sistematic, a repartiza pe clase sau într-o anumită ordine. ♦ Refl. și tranz. A ocupa sau a stabili cuiva un anumit loc la un examen, la un concurs etc. pe baza notelor, calificativelor, rezultatelor obținute. – După fr. classifier.

A CLASIFICÁ clasífic tranz. 1) A repartiza sistematic în clase sau în categorii. 2) (persoane) A face să se clasifice. /<fr. classifier, germ. Klassifizieren

A SE CLASIFICÁ mă clasífic intranz. (despre persoane) A se plasa pe un anumit loc pe baza rezultatelor obținute în cadrul unui concurs sau examen. /<fr. se classifier, germ. Klassifizieren

CLASIFICÁ vb. I. tr. A împărți, a rândui sistematic, a repartiza pe clase, pe categorii; a clasa. ♦ A face clasificarea unor elevi, a unor candidați etc., potrivit rezultatelor obținute la probele examinatorii. [P.i. clasífic. / cf. it. classificare, fr. classifier].

CLASIFICÁ vb. I. tr. a împărți sistematic, a repartiza pe clase, pe categorii după anumite criterii. II. refl., tr. a ocupa, a stabili un anumit loc unui elev, unui candidat la un examen, concurs etc., potrivit notelor (rezultatelor) obținute. (< fr. classifier)

CLASIFICÁ vb. 1. v. aranja. 2. v. clasa. 3. a ierarhiza. (~ elevii în ordinea mediilor.)

clasificá vb., ind. prez. 1 sg. clasífic, 3 sg. și pl. clasífică

clasífic, a -á v. tr. (d. clasă și -fic ca´n clari-fic). Distribuĭ în ordinea meritată, calific, apreciez: acest elev e clasificat întîĭu în clasa luĭ, fasolea e clasificată în familia papilionaceelor.

clasificațiúne f. (d. clasific; fr. classification). Acțiunea de a clasifica. – Și -áție și -áre.

CLASIFICÁRE (‹ clasifica) s. f. 1. Acțiunea de a clasifica și rezultatul ei; clasificație. 2. Operație logică prin care obiectele sînt ordonate și grupate în clase după anumite criterii. ◊ C. naturală = c. făcută după criterii esențiale avînd drept scop descoperirea ordinii în realitate. ◊ C. artificială = c. făcută după criterii convenționale considerate utile și avînd drept scop introducerea unei ordini în realitate. ◊ C. empirică = c. făcută în scopuri pragmatice și având ca rezultat numai clase reale. ◊ C. teoretică = c. făcută în scopuri teoretice și avînd ca rezultate nu numai clase reale, ci și clase posibile. ◊ C. analitică v. diviziune. ◊ Clasificarea științelor = stabilirea unor relații reciproce și sistematice între științe într-o etapă dată a dezvoltării lor, potrivit anumitor criterii. ◊ (BIBL.) C. zecimală (C.Z. și C.D.) = criteriu de clasificare a științelor, cărților, articolelor și studiilor în zece grupe numerotate 0-9 (indici principali), fiecare grupă avînd numeroase subdiviziuni cifrate din zece în zece (indici secundari). Criteriul a fost elaborat de bibliotecarul american M. Dewey. ◊ C. zecimală universală (C.Z.U.) = sistem, elaborat de P. Otlet și H. La Fontaine, care îmbunătățește criteriul lui Dewey, amplificîndu-i indexul științelor cu zeci de mii de subdiviziuni și subiecte. ◊ C. bugetară = grupare a veniturilor și a cheltuielilor bugetare (ex. c. veniturilor după proveniență și a cheltuielilor după destinație).