CLAVÍCULĂ, clavicule, s. f. Fiecare dintre cele două oase anterioare ale centurii scapulare care (la mamifere) se articulează cu sternul si cu omoplatul. – Din lat. clavicula, fr. clavicule.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLAVÍCULĂ s.f. Os din centura scapulară care leagă omoplații de stern. [< fr. clavicule, cf. lat. clavicula].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CLAVÍCULĂ s. f. os din centura scapulară care leagă sternul de omoplat. (< fr. clavicule, lat. clavicula)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CLAVÍCULĂ s. (ANAT.) (prin Transilv.) puntea-umă-rului.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
clavículă s. f., g.-d. art. clavículei; pl. clavícule
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
clavículă f., pl. e (lat. clavicula, dim. d. clavis, cheĭe). Anat. Fie-care din cele doŭă oase care unesc peptu [!] cu umeriĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CLAVÍCULĂ ~e f. Fiecare dintre cele două oase anterioare ce se articulează cu omoplații și cu sternul. [G.-D. claviculei] /<lat. clavicula, fr. clavicule
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink