Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CLEANȚ, cleanțuri, s. n. (Reg.) Stâncă prăpăstioasă; colț de stâncă. – Sb. klanac.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
cleanț, cleánțuri și clénțe, s.n. (reg.) 1. strâmtoare între dealuri cu drumuri tăiate în stâncă; trecătoare, prihod, priod. 2. picior de deal. 3. stâncă prăpăstioasă, râpă stâncoasă, stâncă ascuțită; ștean, janț, cățin.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
cleánț (cleánțuri), s. n.1. Pas, defileu. – 2. Stîncă, țanc. Sb. klanac (gen. klánca), după Drăganu, Dacor., III, 704 și DAR. În Banat și Trans de Sud.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
cleanț (ea dift.) n., pl. urĭ (sîrb. klanac, trecătoare, drum accidentat. V. clanț, clonț). Vest. Loc accidentat plin de petriș, de bolovanĭ, de stîncĭ orĭ de rîpe (BSG. 1922, 163). Colț de stîncă: fugea zdrăncănindu-șĭ paloșu de cleanțurile din cale (NPl. Ceaur, 45). – Și cheanț, janț, zgheanț, stîncă. În Serbia geanț, țanc, colț de stîncă: geanțu de la Babacaĭa.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)