Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CLEMÉNȚĂ, clemențe, s. f. (Livr.) Indulgență, iertare, îndurare; bunătate (a unui superior față de inferiorii săi). – Din lat. clementia, fr. clémence.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLEMÉNȚĂ s.f. (Rar) Iertare, indulgență, îndurare, milă, bunătate, blândețe. [Cf. lat. clementia, it. clemenza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CLEMÉNȚĂ s. f. iertare, indulgență, îndurare, milă, bunătate. (< fr. clémence, lat. clementia)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CLEMÉNȚĂ s. v. iertare, indulgență, îndu-rare, îngăduință, milostivire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cleménță s. f., g.-d. art. cleménței; pl. cleménțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cleménță f., pl. e (lat. clementia). Îndurare, calitatea de a fi ĭertător.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CLEMÉNȚĂ ~e f. livr. Atitudine plină de blândețe și de înțelegere. /<lat. clementia, fr. clémence
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)