Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
CLEVETÍRE, clevetiri, s. f. (Pop. și fam.) Acțiunea de a cleveti și rezultatul ei; defăimare, calomniere, ponegrire. – V. cleveti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLEVETÍRE s. v. calomniere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
clevetíre s. f., g.-d. art. clevetírii; pl. clevetíri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CLEVETÍ, clevetesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A calomnia, a ponegri, a bârfi, a defăima. – Din sl. klevetati.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A CLEVETÍ ~ésc tranz. (persoane) A vorbi de rău; a ponegri; a huli; a ponosi; a denigra; a defăima; a calomnia; a blama; a detracta; a bârfi. /<sl. klevetati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CLEVETÍ vb. v. calomnia.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
clevetí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clevetésc, imperf. 3 sg. cleveteá; conj. prez. 3 sg. și pl. cleveteáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
clevetésc v. tr. (vsl. sîrb. klevetati. V. clefetesc). Bîrfesc, calomniez, defaĭm.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink