CLIENTÉLĂ, clientele, s. f. Totalitatea clienților, mulțime de clienți. [Pr.: cli-en-] – Din fr. clientèle, lat. clientela.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLIENTÉLĂ s.f. 1. Clienții unui patrician roman. 2. Clienții unui negustor, ai unei întreprinderi, ai unui local etc. ♦ Clienții unui avocat, ai unui medic etc. [< lat., it. clientela, cf. fr. clientèle].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CLIENTÉLĂ s. f. 1. clienții unui patrician roman. 2. clienții unui negustor, avocat, medic. ♦ ~ politică = simpatizanții, susținătorii unui politician, ai unui partid. (< fr. clientèle, lat. clientela)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CLIENTÉLĂ s. cumpărători (pl.), mușterii (pl.). (~ unui magazin.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
clientélă s. f. (sil. cli-en-), g.-d. art. clientélei; pl. clientéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
clientélă f., pl. e (lat. clientela). Situațiunea de client: un stat în clientela altuĭ stat. Totalitatea clienților: un medic cu mare clientelă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CLIENTÉLĂ ~e f. (colectiv de la client) 1) Totalitate a clienților. 2) Mulțime de clienți. [Sil. cli-en-] /<fr. clientele, lat. clientela
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink