CLIMATÉRIC, -Ă, climaterici, -ce, adj. Care aparține climei, privitor la climă; cu climă potrivită pentru odihnă sau pentru tratarea unor boli; climatic. Condiții climaterice. Stațiune climaterică. – Din fr. climatérique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLIMATÉRIC, -Ă adj. Referitor la climă; climatic. [Cf. fr. climatérique].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CLIMATÉRIC, -Ă adj. referitor la climă; climatic. ◊ (despre stațiuni) cu climă potrivită pentru tratarea anumitor boli. (< fr. climatérique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CLIMATÉRIC adj. (GEOGR.) climatic. (Regiune, stațiune ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
climatéric adj. m., pl. climatérici; f. sg. climatérică, pl. climatérice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
climatéric, -ă adj. (fr. climatérique, d. vgr. klimakterikós, treptat, care vine d. klimaktér, treaptă, ĭar aceasta d. klimax, scară, înrudit cu klima, climă). Care arată o decadență, un moment critic al viețiĭ: an climateric. – Ceĭ vechĭ credeaŭ că din șapte în șapte anĭ saŭ din noŭă în noŭă e un moment critic al vĭețiĭ, ĭar 7 înmulțit cu 9 (63) dă anu cel mai critic al viețiĭ. V. climatic.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CLIMATÉRIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de climă; propriu climei; climatic. ◊ Stațiune ~că localitate cu climă potrivită pentru odihnă și tratament. /<fr. climatérique
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
climátic, -ă adj. (gr. klimatikós. Cp. cu prizmatic, problematic, sistematic). Relativ la climă: condițiunile climatice. Care influențează orĭ vindecă prin climă: stațiune climatică. – Ob., dar nu maĭ bine climatéric.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink