CLINOMÉTRU, clinometre, s. n. Nume dat mai multor instrumente care servesc la măsurarea unghiurilor în plan vertical față de orizont, a unghiurilor zenitale față de verticala unui loc, a unghiului format de un strat geologic sau de suprafața pământului cu un plan orizontal etc. – Din fr. clinomètre.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLINOMÉTRU s.n. 1. Instrument pentru măsurarea unghiurilor verticale față de orizont sau a unghiurilor zenitale față de verticala locului. 2. Instrument care determină înclinarea avionului sau a chilei unei nave. [< fr. clinomètre, cf. gr. klino – înclin, metron – măsură].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CLINOMÉTRU s. n. 1. instrument pentru măsurarea unghiurilor verticale față de orizont și zenitale față de verticala locului. 2. instrument care măsoară unghiul de înclinare a straturilor geologice. ◊ piesă din compunerea unei busole geologice pentru determinarea înclinării straturilor. (< fr. clinomètre)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
clinométru s. n. (sil. -tru), art. clinométrul; pl. clinométre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CLINOMÉTRU ~e n. (în navigație, geodezie etc.) Instrument cu care se determină înclinarea unui obiect față de planul orizontal. /<fr. clinometre
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink