CLIRONOMÍE, clironomii, s. f. (Înv.) (Drept de) moștenire (a unui bun). – Din ngr. klironomía.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLIRONOMÍE s. v. moștenire, patrimoniu, succesiune.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
clironomíe s. f., art. clironomía, g.-d. art. clironomíei; pl. clironomíi, art. clironomíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
clironomíe f. (ngr. klironomía). Mold. Sec. 18-19. Moștenire.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CLIRONOMÍE ~i f. înv. Drept de moștenire a bunurilor unei persoane decedate; moștenire. /<ngr. klironomia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink