CLISTÍR, clistire, s. n. (Pop.) 1. Irigator. 2. Clismă. – Din ngr. klistír.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLISTÍR s.n. 1. Irigator. 2. Clismă. [Pl. -re. / < ngr. klystir, cf. germ. Klistir].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
CLISTÍR s. n. irigator. (< germ. Klistir, ngr. klistir)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
CLISTÍR s. v. clismă, irigator, spălătură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
clistír (clistíre), s. n. – Spălătură stomacală. – Mr. glistir. Ngr. cultă ϰλυστήρ (sec. XIX). Mr. din ngr. vulg. γλυστήρι, cf. bg. glistir.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
clistír s. n., pl. clistíre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
clistír n., pl. e (ngr. klystir). Med. Mică pompă orĭ siringă de făcut clizme. V. lanțetă, rețetă.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CLISTÍR ~e n. înv. Aparat cu ajutorul căruia se efectuează curățarea curativă a intestinului gros; clismă; irigator. /<ngr. klistír
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink