CLÍSĂ, clise, s. f. 1. Pământ argilos îmbibat cu apă, cu care formează o pastă cleioasă; p. gener. argilă. 2. (Reg.) Pâine nedospită sau necoaptă bine; aliment cleios, fără gust. 3. (Reg.) (Bucată de) slănină. – Din bg. klisa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLÍSĂ s. v. argilă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
CLÍSĂ s. v. slănină.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
clísă (clíse), s. f. – 1. Lut, argilă. – 2. Noroi, mîl. – 3. (Trans.) Slănină. Bg. klisa (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Skok 65). – Der. clisos, adj. (noroios; lipicios, vîscos).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
clísă s. f., g.-d. art. clísei; pl. clíse
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
clísă f., pl. e (bg. klisu id., klisav, cleĭos). Argilă, humă. Noroĭ cleĭos. Trans. Slănină.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CLÍSĂ ~e f. Pământ argilos îmbibat cu apă, împreună cu care formează o pastă cleioasă. /<bulg. klisa
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
SĂPTĂMÂNA CLÍSEI s. v. cârneleagă, harți.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink