Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CLOÁNȚĂ, cloanțe, s. f. 1. (Pop.) Babă urâtă, fără dinți, rea. 2. (Fam., peior.) Gură (considerată ca organ al vorbirii). – Cf. clonț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLOÁNȚĂ s. v. gură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
cloánță s. f., g.-d. art. cloánței; pl. cloánțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
cloánță (oa dift.) f., pl. e (d. clonț, fiind-că babele aŭ adese-orĭ numaĭ un dinte orĭ doĭ, cum ar avea pasărea cĭocu). Fam. Babă fără dințĭ și rea. Baba cloanța, babă rea din poveștĭ.
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CLOÁNȚĂ ~e f. pop. depr. Femeie bătrână, urâtă și răutăcioasă. ◊ Baba-~a personaj folcloric cu chip de vrăjitoare urâtă și răutăcioasă. /Din clonț
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ștírba-bába-cloánța s. f.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)