CLOCOTÍȘ1 s. m. Arbust cu numeroase ramificații, cu frunze compuse, cu flori albe, grupate în inflorescențe scurte (Staphylea pinnata). – Clocot[ici] + suf. -iș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLOCOTÍȘ2, clocotișuri, s. n. (Rar) Clocot (1). ♦ Val de apă. – Clocot + suf. -iș.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLOCOTÍȘ s. v. clocotici.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
clocotíș (bot.) s. m.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
clocotíș (clocot) s. n., pl. clocotíșuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
CLOCOTÍȘ1 m. Arbust din familia stafiloceelor având numeroase ramificații, frunze compuse și flori albe, ale cărui semințe conțin ulei. /clocot + suf. ~iș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CLOCOTÍȘ2 n. v. CLOCOT. /clocot + suf. ~iș
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
CLOCOTÍȘ (‹ clocotici) s. n. Arbust înalt pînă al 5 m, cu ramificații bogate și inflorescențe scurte, cu flori albe, cultivat în perdele de protecție sau cu scop decorativ (Staphylea pinnata).
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink