Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
CLOCOTÍCI, clocotici, s. m. Nume dat mai multor specii de plante semiparazite, cu frunzele dințate și cu flori mici, de obicei galbene (Rhinanthus). – Cf. scr. klokocika.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
CLOCOTÍCI s. (BOT.) 1. (Rhinanthus alpmus) (reg.) sunătoare. 2. (Staphylea pinnata) clocotiș, (reg.) locotiță, nucușoară, coaiele-popii (pl.).
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
clocotíci s.m. (reg.) 1. bucată de flanelă cu care țăranii își învălesc piciorul până la genunchi. 2. arbust cu flori alburii; locotiță, nucușoară, vonicer, lemn-câinesc, salbă-moale. 3. plantă cu flori galbene și cu pete albăstrii; sunătoare. 4. măcriș de câmp; glojan, corleș, clococean.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
clocotíci s. m., pl. clocotíci
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
clocotícĭ m., pl. tot așa (sîrb. klocòčika). Un copăcel stafilaceŭ al cărŭĭ fruct e o cápsulă membranoasă unflată [!] care sună saŭ „clocotește” cînd o scuturĭ (staphyléa pinnata). O buruĭană scrofulariacee care crește pe la munte (rhinantus [saŭ alectorólophus] alpinus, major și minor).
Sursa: Dicționaru limbii românești | Permalink
CLOCOTÍCI (‹ scr.) s. m. Nume dat speciilor de plante anuale semiparazite din genul Rhinanthus, familia scrofulariaceelor, cu flori mici, galbene, cu fructul o capsulă aripată și cu haustori. Cresc pe pajiști, de la cîmpie pînă în zona alpină.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)